Aștern vieții un covor de lacrimi.
Soarele din sânge înmugurește verdele
De sub zăpada pământului.
Scriu poemul acesta pe malul mării,
Ochii îmi plâng cu lumina verde a valurilor,
À fleur de peau
Dalla pelle al cuore
Verdele are ochii tăi,
Îmi spune îngerul și închide ochi,
Verzi de Dumnezeu.
©Luminița Amarie
