Rugăciune

Vântule unde duci tu sufletul meu 
 când se rupe de mine
când tălpile mele se lipsesc de țărâna moale și fierbinte
și trupul meu se dizolvă
în craterul fluturilor ratați
of, spune-mi vântule unde mă duci
să pot muri în pace
spune-mi cine mă va primi
cine mă va duce ca pe o cruce
de lumină
atât de vie
atât de trecută
atât de tristă și uitată
spune-mi vântule câte chipuri vor fi atinse
de gândurile mele
și spune-mi vântule
spune-mi că-i va fi bine
spune-mi că-și va găsi liniștea și locul
of, vântule du-mi sufletul pe piscul unui munte și acolo
uită-l
du-mi sufletul pe mare vântule
du-l pe mare și acolo îngroapă-l
și dacă n-ai să poți vântule
dacă nu se va găsi un loc
unde sufletul meu
să-și găsească tihna
vântule
lasă-l să zboare
în eter
dar te implor
cu mâinile pline de rugăciune
cu tălpile arse de pământ
cu inima fremătândă
vântule
să nu-mi dai sufletul oamenilor
să nu
să nu
să nu
lasă-l să zboare
rătăcit
trist
obosit
plin de tumult


dar nu-l dărui oamenilor


ajută-mă vântule să pot pleca în pace


ai grijă tu
vântule


ai grijă de sufletul meu!


© Luminița Amarie