Peste tot

Prin aerul sălciu
prin lumina difuză pe care mi-o închipui ca un
voal
precum o aură
care îți înfioară chipul când te privesc
în ochi

ochii tăi - o lume plină de fantasme și scântei

prin odăile fără ferestre
precum o condamnare
la pustiul de după
moarte

prin dorințele care îmi mutilează trăirea când te țin în brațe

prin trădarea cu care mi te fac tot

prin această muzică precum un bocet în mijlocul
unei sacre
nepământene
iubiri


prin gropile cu umbre și himere speriate
din care mereu revin cu ramuri
pe tălpi
și muguri în piept

prin înfrângererile mele hilare
și îndrăgostirile pasagere
din care nu păstrez decât
lipsa ta

prin nopțile false și fără profunzime
precum o viață fără amintiri

te caut

ca pe o ultimă liniște.





© Luminița Amarie