Stare XXVI

Orice detaliu îmi amintește de tine
Respir și simt aerul tău
Asta adeverește
fragilitatea și naturalețea
cu care te înșel în fiecare zi
Te văd în toți trecătorii și
pentru o clipă
Privesc ochii lor ca fiind ochii tăi
Zâmbetul lor ca fiind lumina care te cuprinde
Când ești simplu fericit


Tu ești acel om căruia nu trebui să i se vorbească
Mie însă mi-e ușor să tac
Mi-au murit toți oamenii pe care i-am iubit
Mi-au murit mai mult decât pot spune


De atunci înșel cum respir
Mi-i imaginez în tot


Iată, acum eu scriu cu mâinile lor
Tremur cu inima ta
Tac cu toate morțile la un loc.




© Luminița Amarie