Poem din gând

- Anostă existență duci!
Spun prietenii care nu știu prietenia
- Nu se poate, trebuie să trăiești!
-Care este bucuria ta?
Întreabă cavalerii care nu știu cavaleria faptelor
- Bucuria mea este statornicia lucrurilor vechi,
Casa bunicii,
Mirosul de cafea împrăștiat dimineața

Și iubirea care este, iubirea care va veni...
-Ah, ce plictisitoare este viața ta! Vino, vom descoperi fericirea!
Îmi spun curtenitor fără a ști...
De ce singurătatea încoltește
Doar oamenii târzii.

Mă ridic în pace
Ochii mei primesc lumina unei
Vieți ce nu o pot înlocui cu tot
Firescul zilelor de rând
Atât de departe ajunge sufletul meu
Încât parcă zăresc pe ulițele copilăriei
Silueta unui om sfiindu-se să
Calce pe zăpada proaspăt așternută
Și de la fereastra unei odăi din deal
O candelă luminează
O așteptare care nu are nume
Nu are chip, nu are sfârșit

Doar o eternă tandrețe ce cade
Pe zăpadă


..................................................





©Luminița Amarie