Amurgul gândurilor

A înflorit lumina pe zăpadă
La colț de drum privesc la murgii mei
Zvâcnește Domnu-n merii din livadă

Aleargă-n ochii tăi de iarbă miei

Ascult o doină. Parcă-i prima oară
De când îmi spui. Iubito, chipul tău
A început deodată să mă doară
Prevăd un drum pustiu. Un fel de rău

Zici c-a venit. Dar nu e primăvara
Privirea ta ce-nmugurește cruci
Se-aseamănă mai mult cu tămâioara
Ce crește-n cuib de lut zidit de cuci

Și trupul tău gingaș, firav ca vântul
Îmi pare azi așa de-ndepărtat
Că nici o bucurie, nici cuvântul
Nu-l poate mângâia nevinovat

Mi-e teamă c-ai fost doar o nălucire
Că mâna ta nicicând n-am sărutat
Că n-am trăit această fericire
Decât ca visătorul blestemat

A lăcrimat lumina pe cărbune
Dar focul nostru încă nu s-a stins
Mă tem iubite, dacă vom apune
Să știi că te-nvelesc. Din mine-a nins.





©Luminița Amarie