Clădim naivi cetatea pe ruine,
Mințindu-ne că-i suntem vieții schit.
Te-aș fi iubit și-atât, azi plânge ora
În care inimi mor și îngeri cad.
Durerea mea e-aici, se frânge prora,
Mi-e sufletul o ușă către iad.
Te-aș fi iubit, dar nu mi-ai dat întregul.
Eu jumătăți de clipe nu primesc.
Iubirea se topește ca aisbergul
Iar mugurii în piatră nu rodesc.
Te-aș fi iubit, dar nu! Ce-mi spune glasul?
Cum că te-ai risipit prin calea mea,
Doar eu ți-am sărutat umbra și pasul,
Doar eu m-am risipit în palma ta.
Te-aș fi iubit străine, martor cerul -
Mi-e cum c-am fost deschisă ca un crin,
Dar tu mi-ai sufocat încet misterul
Și-ai semănat în mine ... mult venin.
Te-aș fi iubit, dar oare ce-i iubirea?
De nu-i o treaptă către Dumnezeu,
Noi, muritori, îi pângărim menirea
Crezând c-avem în noi trăiri de zeu.
Nu-mi amintesc, te-aș fi iubit dar poate -
A fost mai bine c-am lăsat virgin
Acel blestem de-a fi trăit păcate,
Și tu doar vis ... închipuit destin.
