Un fel de poem alb

Libera cădere
azi se pleacă
un mâine poate exista doar pentru frumusețea apelor
munților
viilor
cade vântul
mâinile tale indrugă ceva în speranța că vor fi auzite de
lumină
tu plângi uneori și asta te face fericit
știi
eu aud glasul mâinilor tale și
știu că dincolo de orice
neliniște ele sunt frumoase și
ale luminii
apa - oglinda cerului
prin apă
doar prin apă ai să ajungi la frumusețea cea de mâine
uneori sufletul se zbate în mâini
dar oare ce e sufletul dacă nu doar
puterea noastră
de a plânge?





© Luminița Amarie