Iubirea simplă

Atât de simplu mi-e să-ți conturez

Privirea, chipul, poate și gândirea.
Către adâncul tău mă dirijez,
Aș vrea să îți alung din tot mâhnirea.

Te văd tăcut, ascunzi în ochii tăi
Un ideal banal pentru oricine,
Doar eu mai înțeleg a tale căi
Și nu te judec, zile am puține...

Apoi ce rost mai am dac-aș trăda
Făcând din tine umbra unor vise?
Din mine demoni n-au ce mai prăda
Știi... fără tine porțile-s închise.

Și te privesc, în taină-mi ies din fire
Când văd ce multe hăuri te-nconjoară.
Doar îngeri știu de noi să se mai mire,
Pierdută ni-i menirea bunăoară...

M-așez tăcută în iubirea vie
Și te privesc, îmi ești și rău și bine.
Tot îngeri să mai poată să ne știe,
Doar eu să mai adorm tânjind la tine.

© Luminița Amarie