Năduf

E vânt, e pulbere și vânt,
Ne pleacă trupul în Pământ.

În ochi porți rupere de nori,
Din tine pasc mioare flori.


Te duci, topit într-un ecou,
Să îți faci pat într-un cavou.


Se-ntorc către odihnă morți,
Zăvoare vii se pun la porți.


E tulbure. Azi ploaie nu-i!
Cărbunii ard durerea cui?


Un singur om a mai rămas,
Privește-n gol. E cui urmaș?


............................................


Când bate clopotul de vânt,
Ne-așteaptă cine în mormânt?





© Luminița Amarie                                                   Alte poeme