Doamne, nu mai bați din clopot,nu mai plouă în altare,
Se scufundă ceru-n ceață,
fierbe mirul în pahare.
Iată îngerul cum plânge,
cum uciși sunt porumbeii,
Rana noastră pân' la sânge,
înflorește-n negru teii.
Sarea crește în fântână,
apa seacă în izvoare,
Văile bocind îngână :
,, - Doamne, vor să ne omoare!"
Pun zăvoare la biserici,
mor copiii, mor soldații,
plină lumea e de clerici,
Sângele-și trădează frații.
Ceasul sună, ora piere,
noi privim într-un abis.
a rămas un strop de miere,
Ah, dar focul ni s-a stins!
Dă-ne Doamne o lumină,
dă-ne doar un strop de vin.
Iată, sunt ce ți se-nchină
cu sfială, nu venin!
Iartă, Doamne, iartă golul,
iartă-ne nebotezarea;
Ne-am jucat ca orbii rolul...
azi trăim înmormântarea.
Iată, ruga mea e ciuntă,
și genunchii neființe.
Te implor cu ruga-mi frântă
- Iartă-a noastre neputințe!
©Luminița Amarie
Dacă doriți să aveți în biblioteca dvs. cărțile publicate de Luminita Amarie, click AICI
