chiar sosise
dormea cu unghiile înfipte în pământul moale la rădăcina
grâului
distanța unei lame
o tăietură de briceag
a despărțit-o de moartea june
de moartea fragedă care vine în copilărie
să-și astâmpere setea cu apa ținuturilor niciodată umblate
apoi a învățat să nu respire
decât din despărțiri
singurătatea se aseamănă cu moartea apoi
cu o despărțire de cea din urmă.
© Luminița Amarie Alte poeme
