la destinație
Să fiu așteptată, așteptată, așteptată
Să privesc înlăuntrul ființelor
niciodată să nu le ating
extirpându-le dorința
Cuvinte să rostesc
care mai de care mai adânci
niciodată să nu mă dau
nimănui în tăcere
Ochii să-mi ajungă dincolo de
gânduri
dar nimeni să nu vadă în ei
viața mea
o viață trăită să fie pe marginea prăpăstiilor
în care să mă rog să cad
dar care să nu mă vrea
niciodată
femeia aceea se roagă să moară
spun pietrele
© Luminița Amarie
