Clocotul din străfundul sufletului,
Eliberează fulgerul îmblânzitor de pietre,
Deschide fereastra porumbelului alb, care vine
Să-și împartă pâinea
Păsărilor negre rătăcite.
Înflorește floarea de "nu mă uita"
pe lăuntrul brațului meu.
Firavă destăinuire îmbrățișarea cărnii-
Îngeri plimbându-se prin pielea
Înmiresmată de roua florilor.
Adâncesc rădăcinii mele,
Parfumul de mosc și ambră,
Verde de pământ.
Mâinile tale îmi sunt
Un semn al crucii.
Iubirea crește din ramura
Ce îți mângâie linia pieptului,
Împânzește trupul, care devine
firav privirii,
puternic atingerii,
înălțător nevăzutului.
mă așezi să-ți fiu în liniște liniștea-
mă înveți pașii către lumină.
Vulturii vin să-ți bea apă din căușul inimii și
îți arată drumul către locul în care sângele
se poate odihni.
©Luminița Amarie
